Peste 3500 de persoane au vizitat expoziția PERFORMING 89. Stări de deziluzie, organizată de Institutul Prezentului la FABER, în Timișoara. În cele 45 de zile în care expoziția a fost deschisă publicului au avut loc 10 tururi ghidate generale și peste 150 de tururi ghidate oferite vizitatorilor individuali sau unor grupuri. Expoziția a inclus, de asemenea, 5 evenimente asociate, de la concerte, proiecții de filme, la prezentări și discuții pe tema anilor ‘90.
În plus, au avut loc o serie 9 ateliere dedicate elevilor de la școli din Timișoara, în cadrul cărora peste 80 de copii au vizitat expoziția și au fost ghidați de mediatori specializați au propus un contact adaptat și interactiv cu istoria anilor ‘90.
PERFORMING 89. Stări de deziluzie a lansat un dialog pe tema schimbărilor fără precedent din anii ‘90, evocând atmosfera și dinamica acelor vremuri. Prin lucrările unor artiști din România, Serbia și Ungaria, PERFORMING 89 a urmărit liniile de intersecţie ale realităţilor diverse din cele trei țări care au cunoscut euforia și rebeliunea, degradarea și transformarea, războiul și demistificarea.
Expoziția a reunit 21 de artiști și grupuri cu 32 de lucrări prezentate din cele trei țări. Realizate în medii diverse, lucrările au inclus: 12 instalații, cuprinzând aproximativ 150 de obiecte, 171 de fotografii, grafică pe hârtie și desen direct pe perete, 68 de minute de lucrări video, 139 minute de lucrări audio.
Din reacțiile și discuțiile purtate pe durata expoziției, publicul vizitator s-a conectat la atmosfera pe care expoziția a încercat să o creeze, chiar și atunci când nu a trăit în mod direct anii ‘90. Iată câteva dintre mărturiile vizitatorilor:
- „O călătorie în adolescența mea plină de speranțe, vis, iluzii și nebunie. Fără toate ingredientele astea nu s-ar fi putut ajunge mai departe. Performing 89 e forță, tristețe, bucurie, realitate, trecut și viitor. Musai de ținut minte. Mulțumiri că mi-ați reactivat o parte din mine”.
- „A fost unul din acele momente în care am simțit că văd cu alți ochi un eveniment despre care credeam că am auzit tot ce se putea auzi”.
„O expoziție foarte interesantă care mi-a deschis ușa către niște trăiri afective foarte profunde despre o lume în care nu am trăit vreodată”.